Trimes de El
Plecat din glia cea străbună,
Cu o scrisoare de la Stăpân,
Am fost trimis în țara-ndepărtată,
Să fiu format de-al Tău Cuvânt.
Prin focul oamenilor fără Tine,
Cu inimi reci, de fier lipsit de preț,
Ai îngăduit să trec prin suferințe,
Ca-n ochii Tăi să capăt vrednic preț.
Timpul și vremea s-au tot scurs,
Iar eu am mers prin vifor și prin ger;
Din gura lor ieșea un frig nespus,
Ca iarna care pustiește cer.
Dar ei n-au înțeles voia Ta sfântă,
Crezând în cărbunele-nșelător,
Ce-a înnegrit lumina adevărului
Și-a stins speranța multor inimi dor.
Au pus în loc o lampă trecătoare,
Și n-au privit spre Soarele ceresc,
A cărui rază sfântă și curată
Aprinde mintea și dă sens dumnezeiesc.
Lumina Lui aduce înțelegere,
Încălzește inima cu har divin,
Iar cel ce umblă în a Sa prezență
Va merge sigur până la sfârșit. Amin.
Autor: Robert Vincze
Este o poezie cu o temă spirituală clară și imagini sugestive.